( prima parte)
Liana Drăghici – biolog și grădinar
Am descoperit valoarea compostului din greșeală. Eram în primul an de grădinărit la Greenfeel. Deși compostul nu era o noțiune nouă pentru mine, una din colegele-grădinar deja prelucra resturile vegetale, totuși mie nu mi se părea prea interesant. Eu mă chinuiam cu săpatul lutului dur de Ronaț și cu buruienile, nu prea aveam timp și nu eram prea atentă. Dar grădina nu arăta așa cum visam. Am primit câteva sugestii și câțiva saci cu gazon cosit si frunze, pe care i-am uitat deschiși într-o zonă neumblată a grădinii. Era toamnă, a plouat mult peste ei. Dupa o vreme am vrut sa fac ceva cu ei, pentru că erau inestetici. Conținutul lor era parțial împuțit, parțial descompus. Și tot n-am priceput mare lucru. Am răsturnat la repezeală conținutul sacilor pe un strat mai „ necăjit”. Primăvara, stratul meu „necăjit” era acoperit de pamânt negru, afânat și plin de râme. Abia atunci am înțeles și m-am minunat.
Mai târziu prin experimente asemănătoare am observat ca plantele mele se dezvoltă frumos în sol amestecat cu compost. Am alocat spațiu la marginea grădinii unei movilițe de compost, ulterior am improvizat trei celule de compostare a câte doi metri cubi fiecare, pe care le umplu mereu și le prelucrez. De ce?
Cele 3 celule de compost pline de material pe una din laturile grădinii.
- Materialul vegetal e gratis, doar transportul lui în cantităti mari poate genera costuri.
- Fluxul de resturi vegetale în grădini e aproape permanent. Doar iarna e redus dar si atunci există resturi menajere.
- Cu cât încorporez mai mult compost în sol cu atât acesta e mai afânat iar plantele mai viguroase.
- Îmi place să urmăresc procesul descompunerii. E un moment incitant când întorc compostul pentru oxigenare. Acolo nu exista bine sau rău, sunt doar manifestări ale vieții. Găsesc furnici, gândaci și larvele lor, crustacei, miriapode, muște, râme, melci. Toate lucrează în folosul meu. Dar cel mai mult mă uimește activitatea fungică și bacteriană. Ființele acestea microscopice nu se văd dar ele transformă efectiv materia. Și asta se vede. În urma lor totul ia aspect de normalitate. Și miroase frumos, a pădure și ciuperci.
E destul de simplu să prelucrezi compostul la scară mică: uzi cu apă și aerezi. Cu o furcă se întoarce materialul pe un spațiu alăturat, pe pământ, astfel încât ceea ce era la margine să ajungă în centrul noii grămezi, iar ceea ce era deasupra să ajungă dedesubt. Se udă bine prin stropire cu apă tot materialul. E important contactul cu solul ca să poată migra spre compost mai ales râmele, descompunători și fertilizatori importanți. La final se protejează materialul împotriva expunerii la soare sau ploaie, cu o folie rezistentă la UV ( altfel se rupe în bucățele și infestează locul cu plastic). Procedeul se repetă la câteva zile, săptămânal, lunar în funcție de cât de repede dorești să obții compostul maturat. Alegerea unui loc umbros favorizează procesul.
Am învățat despre compost experimentând, nu sunt expert. Provocările au fost variate ca într-o călătorie cu peripeții: materii fermentate urât mirositoare, materii uscate de mari dimensiuni, prea multe paie sau prea mult gazon, prea mult material deodată, prea umed sau prea uscat, prea frig sau prea cald, prea mult gunoi sau plastic. De fiecare dată am dus procesul la bun sfârșit . Acum mă laud, de fapt microorganismele au lucrat, eu doar le-am favorizat și am beneficiat. A fost și ceva efort fizic fără indoială, au fost și multe nedumeriri și căutari pe internet. Am simplificat informația care pentru mine are sens și o transmit mai departe prin atelierele de lucru la compost organizate la Greenfeel , e cel mai bun mod de a învăța despre compostare. Totuși, interesul grădinarilor pentru compost e redus. Poate scrisă, această poveste folosește mai mult. Urmează partea a doua a acestui articol despre chimia descompunerii și cateva moduri în care ne influențează viața.
“Atelierul a făcut parte din proiectul „Culturi durabile, pentru orașe sustenabile”, finanţat de Fundatia pentru Parteneriat și MOL Romania, în cadrul celei de-a 18-a ediții a programului Spații Verzi. Finanțatorul nu este responsabil de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului.”
