( a doua parte)

Liana Drăghici – biolog și grădinar

Toată lumea a auzit de azot, este unul din elementele chimice esențiale care alcătuiesc tot ce e viu, alături de carbon, oxigen și hidrogen. Atomii de azot intră în componența proteinelor și a acizilor nucleici, deci îi regăsim și în codul nostru genetic. Este un element răspândit în natură dar cum ajunge el să intre în circuitul vieții poate fi surprinzător.

Atmosfera terestră conține 78% azot molecular, dar nici animalele și nici plantele nu-l asimilează în această formă. Bacteriile fixatoare de azot din sol și cianobacteriile în mediul acvatic, sunt cele care introduc azotul în moara vieții. Procesul se numește amonificare pentru că duce la formarea unor compuși organici azotați între care și amoniu.

Bacterie fixatoare de azot din sol (Azotobacter sp.) & Cianobacterii impropriu numite alge verzi-albastre

Referindu-mă doar la sol, pentru că pe el se află grămada mea de compost, amonificarea are loc și prin descompunerea plantelor moarte sau a dejecțiilor animale ( de ex. balega de vacă). Aici intervin descompunătorii vizibili (insecte, larve, crustacei, râme, melci) sau microscopici (bacterii și fungi). Mai departe amoniul e preluat de alte specii de bacterii ( nitrifiante) și transformat în nitriți și nitrați. Aceștia sunt nutrienți solubili în apă și asimilați de către plante . Ce vreau eu să arăt e că tot procesul este intermediat de microorganisme. Mai mult, circuitul azotului în natură e închis de bacteriile denitrifiante, care eliberează azotul din nou în atmosferă.

Descompunerea e un proces firesc în natură, echilibrează procesul asimilației și se regăsește în schema de mai sus a circuitului azotului. Problema e că nu prea se regăsește în grădini sau în preocupările oamenilor. Deși microorganismele sunt peste tot și interferează substanțial în viața plantelor și animalelor, nu interferează cu mentalitatea oamenilor. Resturile vegetale sunt văzute ca deșeuri de care oamenii vor să scape. De aceea spun că e o lume neluată în seamă. Microorganismele descompun materia dar tot ele oferă nutrienți și au relații complexe cu plantele și animalele. Dacă punem cap la cap informația, responsabilitatea și determinarea de a avea beneficii din acest proces, ne apucăm de treabă și compostăm deșeurile vegetale pe care le avem la dispoziție. Pentru asta avem nevoie de:

un spațiu umbrit, putem composta în colțul grădinii, în spatele blocului, direct pe straturile din grădină normale sau înalțate;
o sursă de apă cu furtun;
microorganisme sunt peste tot dar se găsesc și de cumpărat ca acceleratori de compostare în magazinele de gradinărit. Fac treabă bună;
materii bogate în azot: resturi organice menajere, fructe, plante verzi , iarbă și gazon cosit, zaț de cafea, gunoi de grajd;
materii bogate în carbon: paie, crenguțe subțiri, frunze uscate, rumeguș, hârtie necolorată, carton mărunțit;
materiale diverse, coji de ou fărâmițate, cenușă de lemn, nisip, pământ.

Ce materiale NU punem la compost:

oase;
carne;
lactate;
animale moarte;
plastic.

Potrivim proporția carbon:azot 25:1, sau mai ușor de apreciat 3:1. Daca avem mai mult azot apar mirosuri neplacute, daca avem mai mult carbon descompunerea e mai lentă. Rupem sau mărunțim pe cât posibil materialul, astfel se descompune mai repede și e ușor de manevrat. Udăm și păstram umiditatea. O grămadă de material de un metru înălțime este optimă pentru a asigura o temperatură ridicată în interior iar descompunerea va decurge rapid.

Nu e complicat să compostezi. Dacă te obișnuiești să faci asta vei observa unele schimbări în viața ta: poate dispărea complet gunoiul menajer, obții pămînt nutritiv pentru plante și chiar dacă nu ai o gradină de legume poți planta în el flori sau plante care schimbă substanțial fața locului. Cam ca în imaginile de mai jos.

Și nu în ultimul rând te obișnuiesti să lucrezi împreună cu natura, să observi ființele mai mici decât tine, să apreciezi diversitatea vieții și să întelegi că și tu ești parte din ea.

“Atelierul a făcut parte din proiectul „Culturi durabile, pentru orașe sustenabile”, finanţat de Fundatia pentru Parteneriat și MOL Romania, în cadrul celei de-a 18-a ediții a programului Spații Verzi. Finanțatorul nu este responsabil de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului.”